Biserica Scaune din vechea mahala bucuresteana a macelarilor si sapunarilor va implini la anul 400 de ani de existenta. Pe cat de veche, pe atat de tanar este duhul ce radiaza dinspre ea. Noul Asezamant dedicat Maicii Domnului, ridicat pe langa aceasta biserica, confirma aceasta impresie. Interesanta istorie a lacasului ne-a fost relatata de parintele Ion Bostenaru.
In vechime, fiecare breasla din orasele si targurile romanesti tinea sa aiba o biserica proprie sau chiar o manastire la care sa se roage, sa isi oficieze slujbele religioase importante din viata si unde sa fie apoi pomeniti dupa ce vor trece la cele vesnice. Asa se face ca peste tot avem biserici ale breslelor: ale zlatarilor, pacurarilor, talpalarilor, macelarilor, croitorilor si ale altor bresle. De regula, acestea erau construite in zona unde era asezata si isi desfasura breasla activitatea, biserica si preotii slujitori fiind tot timpul in mijlocul mesterilor si negustorilor.
Una din aceste biserici este Biserica Scaune sau a Macelarilor, sau Sapunarilor, dupa cum era ea cunoscuta in vechime. Are hramurile Adormirea Precistei si Nasterea Maicii Domnului si este situata in spatele Spitalului Coltea din Capitala.
Numele acesteia, dupa cum povesteste parintele Ion Bostenaru, care slujeste aici de 25 de ani, vine de la vechea breasla a macelarilor ce isi aveau insirate scaunele de macelar - butucii de lemn pe care se taia carnea - chiar in aceasta zona. Tocmai de aceea se mai numea si Biserica "Macelarilor". Iar pentru ca din seul care ramanea de la animalele sacrificate se facea sapun, si atat sapunarii, cat si macelarii sustineau financiar biserica, atunci a luat numele celor doua bresle.
"Inainte, aici erau asezati ciobanii lui Bucur, care au si construit biserica. Este vorba de ciobani din Tarnovo, Bulgaria, dupa cum aflam din inscriptii, care au ctitorit acest sfant lacas de inchinaciune. Numele de scaune vine de la mesele pe care ciobanii transau carnea si o vindeau bucurestenilor. Acestea erau de fapt niste butuci de lemn in forma de scaune", povesteste parintele Ion Bostenaru.
Ctitorie a ciobanilor bulgari
Radacinile sfantului lacas de inchinaciune sunt infipte in istoria Bucurestilor, dovada fiind si nivelul la care este ea amplasata in prezent. De-a lungul vremurilor turnandu-se mereu umplutura pe drumurile din jur, caile de acces s-au inaltat, insa biserica a ramas "ingropata" sub nivelul terenului. Practic, biserica a fost ingropata de jur imprejur, meritul de a fi rescoasa la lumina apartinand parintelui Gheorghe Prejneanu, care in 1939 a redeschis arcadele pridvorului, a refacut acoperisul cu olane, iar in 1944 a degajat biserica de pamantul ce o acoperea, lasand o frumoasa curte in jurul bisericii, chiar daca este mai joasa cu un metru fata de nivelul strazii.
Conform pisaniei, aici a existat o biserica de lemn inca de la 1611. Actuala biserica a fost zidita la 1705, pe locul celei mai vechi din lemn, cu banii lasati de negutatorul Tanasie de la Tarnova, de catre nepotul sau Stavro. In anul 1843 a fost reparata de paharnicul Ioan Costacopul, cand au fost inchise cu zidarie arcadele pridvorului, a fost tencuita la exterior si zugravita. Intre 1908 si 1939 a fost lasata in parasire si inchisa, fiind redeschisa dupa ce a venit parintele Prejneanu.
Pictura interioara este originala, in fresca, fiind de o valoare deosebita, autorul nefiind cunoscut; a fost spalata si restaurata in 1944 de pictorul Gheorghe Popescu. Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul se afla acum in sfantul altar. In ceea ce priveste arhitectura, biserica este ridicata in plan treflat, cu ziduri groase, cu un singur turn-clopotnita pe pronaos, refacut in 1954. Pridvorul este sprijinit pe 10 coloane groase din caramida, care sustin cinci arcade foarte inguste pe fatada de apus, inchise acum cu ferestre metalice. Se pastreaza portalul din piatra sculptata cu motive florale. Decoratia exterioara este simpla, un brau dintr-un tor intre doua siruri de caramida asezata zimtat, ferestre cu ancadramente simple din piatra. Are un acoperis in patru pante cu streasina larga, invelit cu olane.
Asezamantul Maicii Domnului
Casa parohiala, asezata la nord-est de biserica, a fost construita in anul 1947 din materiale recuperate de la diverse case demolate, insa din cauza ca a fost construita pe traseul fostului afluent al Dambovitei, numit Bucurestioara, cladirea a fost deseori avariata.
Astfel, parintele Bostenaru a decis sa puna in aplicare un amplu proiect ce va fi terminat chiar in aceasta perioada. Este vorba de un asezamant, "Asezamantul Maicii Domnului", unde va functiona cel mai probabil o fundatie a parohiei.
Ce este foarte frumos la aceasta constructie este faptul ca a fost incadrata foarte bine in peisajul zonei. Biserica fiind in zona veche a orasului, noua cladire trebuia armonizata cu ansamblul rezidential din jur. Asa se face ca, desi noua si ultramoderna, cladirea nu afecteaza cu nimic peisajul urbanistic prin stilul sau brancovenesc.
"Pe locul fostei case parohiale si pe o bucata de teren obtinuta de la primarie am reusit sa ridicam acest asezamant, in care va functiona cel mai probabil o fundatie. Initial ne-am gandit sa facem o gradinita, insa procedurile sunt foarte complicate, chiar daca ar fi fost mare nevoie si de gradinita. Lucrarile ar fi trebuit terminate de mai multa vreme, insa au fost unele neintelegeri, asa ca sponsorii nu au mai vrut sa dea bani. Pana la urma i-am convins sa ne ajute sa finalizam proiectul. Cu ajutorul Maicii Domnului, careia ii este inchinat, speram ca pana la sfarsitul acestei luni sa finalizam totul", a adaugat parintele Bostenaru.
Cladirea, construita pe patru nivele, este deja finalizata, acum fiind facute ultimele finisaje. Este dotata cu sala de mese, bucatarie si chiar un adapost subteran. Tot aici va functiona si un muzeu iconografic, unde vor fi asezate icoane vechi ale bisericii.
Restaurarea picturii
Parintele si-a propus sa restaureze si pictura bisericii. "Pictura interioara este originala, in fresca, insa nu se stie cine este autorul. Singurul lucru stiut este ca a fost spalata si restaurata in 1944 de pictorul Gheorghe Popescu. Am gasit sponsori, iar lucrarile acestea si altele vor fi continuate de parohul care va veni dupa mine, dupa pensionarea mea. Sunt bucuros ca am reusit sa imi tin promisiunea si am ridicat acest asezamant al Maicii Domnului", ne-a mai spus parintele Ion Bostenaru.
Siliviu Dascalu
Sursa: ziarullumina.ro