Situata in centrul Capitalei, la intersectia strazilor Dimitrie Bolintineanu, Slanic si Scaune, in spatele Spitalului Coltea, biserica se remarca prin faptul ca este “ingropata” cu circa 1 m fata de nivelul actual al terenului din jur. Prin aceste locuri trecea candva Bucurestioara, afluent al Dambovitei, pe malul careia se intindea Mahalaua "Scaune” (denumire a butucilor din lemn pe care macelarii taie carnea). In planul orasului intocmit la 1770 este trecuta cu numele de “Biserica Macelarilor”.
Conform pisaniei din 8 septembrie 1611, a existat o biserica de lemn. Lista preotilor slujitori aflata in arhiva bisericii dovedeste ca aici s-a oficiat sfanta liturghie inca din 1611. Cea mai veche mentiune a lacasului este, insa, de la 1669, iar urmatoarele din 1675 iunie 7 si 8. Actuala biserica a fost zidita pe locul celei mai vechi din lemn, cu banii lasati de negutatorul Tanasie de la Tarnova, de catre nepotul sau, Stavro, fiind terminata la 1705, septembrie 8.In anul 1843 a fost reparata de paharnicul Ioan Costacopul, cand au fost inchise cu zidarie arcadele pridvorului, a fost tencuita la exterior si zugravita “de iznoava”. S-a mai reparat o dtaa in anul 1878. Fiind ruinata, alte reparatii s-au efectuat in anul 1915. Dupa 1908 si pana prin 1939 nu s-au mai oficiat slujbe in aceasta biserica, fiind inchisa si lasata in parasire. Dupa 1939, prin straduinta preotului Gheorghe Prejneanu, cu sprijinul Comisiei Monunemtelor Istorice, prin arhitectul Stefan Bals, au fost facute importante reparatii: s-au deschis arcadele pridvorului, s-a refacut acoperisul cu olane, apoi, in 1944, s-a degajat biserica imprejur, nivelul terenului fiind mai ridicat cu circa 1 m. Vechea tampla a bisericii este de la inceputul secolului al XVIII-lea. Biserica a fost pardosita in interior si in curte, s-a restaurat tampla si baldachinul care sunt de valoare artistica insemnata. Pictura interioara este originala, in fresca, fiind de o valoare deosebita, data si autorul nefiind cunoscute, a fost spalata si restaurata in 1944 de pictorul Gheorghe Popescu. Impodobita cu icoane si obiecte necesare, la 15 august 1944 a fost redata cultului, fiind resfintita la 8 septembrie in acelasi an.
Din vechiul inventar s-au mai pastrat cateva icoane, jilturile arhieresti, policandrul, icoana Mantuitorului din argint, icoana Sf. Ioan Botezatorul, o Sfanta Evanghelie, doua potire. A fost regasita icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul. Biserica are un plan treflat (27,10 x 8,32 – 12) cu ziduri groase, cu un singur turn - clopotnita pe pronaos (refacut in 1954) la care se ajunge pe o scara cuprinsa de grosimea zidului ce desparte pronaosul de pridvor. La origine biserica a avut doua turle, cea de pe naos nemaifiind reconstruita. In stanga pronaosului sunt doua morminte, datate 1803 si 1819, iar in stanga pridvorului un mormant datat 1830.
O cupola semisferica pe pandantivi rezemati pe arce acopera zona centrala a naosului. Pridvorul este sprijinit pe 10 coloane groase din caramida, care sustin 5 arcade foarte inguste pe fatada de apus (cea din centru fiind mai larga) si doua laterale. Arcadele sunt inchise acum cu ferestre metalice. Este boltit cu 2 calote semisferice despartite de un arc median. Se pastreaza rice despartite de un arc median. Se pastreaza portalul din piatra sculptata cu motive florale. Nisa din lemn masiv este captusita cu tabla pe care mesterul Dumitru Lere (scu) si-a lasat numele punand si anul 1795, aprilie 30. Decoratia exterioara este simpla: un brau (tor intre doua siruri de caramida asezata in zimti de fierastrau), cornisa de asemenea zimtata, ferestre cu ancadramente simple din piatra. Are un acoperis in patru pante cu streasina larga, invelit cu olane. Turnul peste pronaos are pe cele opt laturi arcade in retragere, cornisa si baza turlei fiind ornamentate cu siruri de caramizi special progilate, asezate pe colt.
Din anul 2000, luna decembrie, este dotata cu incalzire centrala proprie, strane noi, iconostase noi, instalatiea electrica refacuta cu materiale electrice antifoc din Germania si alte amenajari care sa nu afecteze pictura.
Parohia a beneficiat de o casa parohiala ridicata in anul 1947 din materiale recuperate de la diverse case demolate si care se afla pe traseul fostului afluent al Dambovitei denumit Bucurestioara, fapt care a dus la demolarea ei, in anul 2008.
Preotul paroh al bisericii, parintele Ion Bostenaru, a initiat demersurile necesare obtinerii terenului vecin, strada Scaune, numar 4 (care initial a apartinut parohiei), in vederea edificarii unei noi case parohiale.
In acest sens a fost elaborata documentatia urbanistica PUD, aprobata de HCLS nr. 31/ 2004, in baza careia este atribuit Arhiepiscopiei Bucurestilor, in folosinta gratuita, pe o perioada de 49 ani, terenul in suprafata de 129 mp, pentru edificarea unei case parohiale conform hotararii Consiliului General al Municipiului Bucuresti nr. 198/ 08.09.2005 si al Procesului verbal de predare - primire teren nr. 1274/ 19.10.2005.
In baza aceleiasi documentatii a fost stabilit amplasamentul cladirii, eliberandu-se de catre Primaria Sectorului 3, Certificatului de Urbanism nr. 2081/ 26.09.2006 care permite edificarea unei constructii S + P + 1E + M, cu destinatia Casa Parohiala.
Solutia propusa permite edificarea unei constructii care sa corespunda functional necesitatilor parohiei, dar mai ales rezolvarea din punct de vedere urbanistic a incintei lacasului de cult, prin punerea lui in evidenta si realizarea unui cadru construit coerent.
Propunerea prezentata se referea in general la rezolvarea cvartalului cuprins intre strazile Hristo Botev, Scaune, Slanic si Dimitrie Bolintineanu, unde exista doua parcele neconstruite (Scaune nr. 4 si Dimitrie Bolintineanu nr. 7) cu impact direct asupra incintei bisericii si in special la amplasarea Centrului de zi pentru copii "Sfanta Sofia", edificiu ce a fost sfintit pe data de 11 februarie 2012 de catre Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
